I'm back :D

Unde am ajuns!!

Cate mai pot exista si pe internetul asta, vreti sa aflati cateva despre mine?
aruncati o privire:

http://www.stiibanking.ro/video/62f19bd7ce70ab2e740972afec068a81

CRACIUN FERICIT TUTUROR

      Craciun Fericit tuturor cititorilor acestui blog si totodata tuturor prietenilor vostri si famililor voastre, si toate dorintele sa vi se implineasca si mosul sa fie foarte darnic pentru voi!!!

                                                  Mădălin

Boc NU iti da aripi

      Presupun ca toti ati auzit astazi pe la posturile de televiziune despre Adrian Sobaru, electricianul de  la TVR, care s-a aruncat in gol de la unul din balcoanele interioare ale Palatului Parlamentului.

      Totodata presupun ca stiti si motivul pentru care s-a aruncat.

      Cu toate acestea problema se poate pune din 2 puncte de vedere, si anume:

- unii poate il apreciaza pentru gestul facut azi pentru ca poate a deschis ochii parlamentarilor, asupra disperarii oamenilor, intregului popor, pentru ca sunt sigur ca nu este singurul cetatean roman care ar fi facut asa ceva, sau care este intr-o situatie asemanatoare. Si cu totii tindem sa dam vina pe ei, pe parlamentari. 

- alti se gandesc la urmarile acestui incident. Ce se intampla daca el murea acolo, si sotia lui ramanea singura cu 2 copii din care unul si bolnav. Lasa o familie si mai indurerata decat este acum. Nu stiu cat de mult sa gandit la asta, in momentul in care a facut gestul acesta. Probabil sotia lui nici nu lucreaza, si atunci ar fi stat si mai mult la mila politicienilor din ziua de azi.

      Intradevar gestul lui este remarcabil prin faptul ca a facut asta chiar in fata unuia dintre cei mai influenti parlamentari din tara, si nu numai, ci in fata tuturor "alesilor tarii", dar dupa cum s-a si vazut s-a trecut destul de repede peste momentul acesta si cu siguranta se va face in asa fel incat sa si fie uitat definitiv in cel mai scurt timp posibil, totusi vreau sa cred ca in mintea noastra va ramane totusi, fiind ca un semnal de alarma dat noua, pentru a schimba ceva in vietile noastre, atat cu ajutorul statului cat si fara.

                        Mădălin

O Romanie mai buna? Ne plangem degeaba

          Tot timpul ne plangem de situatia din Romania, ca nu merge bine, ca nu avem rezultate, ca nu reusim sa facem nimic, ca drumurile sunt proaste, ca oamenii nu au ce manca, ca imaginea Romaniei este la pamant, si lista poate continua la nesfarsit.

          Cu totii vrem o Romanie mai buna, in care totul sa fie frumos si roz, sa fim cunoscuti si toate cele de mai sus puse la negativ.

          O singura intrebare am si eu, ce facem fiecare dintre noi pentru ca asta sa se intample?

          Tot timpul ne plangem de guvern, de conducere, de cei care sunt mai sus, sau de oricine altcineva, numai ca sa aruncam vina de pe noi.

          Fiecare se plange ca este furat intr-un fel sau altul, dar niciodata nu se gandeste de cate ori a furat el pe cineva sau inclusiv sistemul in care traieste. Gandeste de cate ori ai copiat la un examen, de cate ori ai luat ceva ce nu iti apartinea, pe motiv "a fost uitat", sau si mai simplu, DE CATE ORI AI TRAVERSAT STRADA NEREGULAMENTAR.

         Ei bine aceasta este principala problema la noi in tara. Dupa 21 de ani de cand sa incheiat o perioada oarecum de scalavagism, inca nu am invatat cum sa profitam de democratie, de libertate in adevaratul sens al cuvantului. 

          De cate ori ti sa intamplat sa nu fi multumit de ceva/ cineva de ce anume face, iar in momentul in care i-ai reprosat asta, replica a fost "E o tara libera, fac ce vreau". DA intradevar e o tara libera, poti face ce vrei, dar in momentul in care sa inventat acest mod de a trai, oamenii respectivi s-au gandit ca populatia mai are si bun simt pe langa gandire rationala, si ca stiu care e limita in orice fac. Parerea mea e ca bunul simt a cam fost lasat in urma, sau nu am fost invatati inca de la inceput ce este acela.

         Tocmai calatoresc cu trenul, in niste conditii destul de mizere, iar ca paharul sa fie plin, chiar langa mine sunt niste persoane (tin totusi sa le zic persoane) care asculta la telefonul mobil dat la maxim muzica (prefer totusi sa ii zic muzica), fara sa se gandeasca ca poate persoanele din jur nu vor sa asculte acelasi tip de muzica, sau poate nu vor sa asculte deloc. Bineinteles libertatea e de partea lor, pot sa faca ce vor, dar dupa cum ziceam, unde e bunul simt? Si totusi in acelasi timp am auzit din intamplare cateva vorbe de la  ei si se plang ca nu au intrat salariile pe luna aceasta si ca e frig in vagon si alte lucruri care nu merg in momentul de fata. 

       Stiu ca cele 2 lucruri nu au nimic in comun, dar sa nu uitam de "butterfly effect".

       Astfel, dupa cum ziceam inca de la inceput, ne plangem degeaba, vrem o Romanie mai buna, dar nu facem nimic in acest sens, sau poate uneori chiar asta e, poate mai bine nu am face nimic si ar merge mai bine. 

       Adica: De cate ori ai luat o hartie de pe jos si sa o arunci la cos, sau si mai bine pusa intrebarea, de cate ori ai aruncat propria hartie la cos?

  

        Puterea de a face o schimbare sta in mainile noastre, nu ca si tara, nu ca si comunitate, ci ca si PERSOANE, OAMENI.

                   Mădălin

De ce generalizam?

            Aceasta este intrebarea de la care pornesc acest post. DE CE GENERALIZAM? Si merge la fel de bine, de ce se generalizeaza? 

            Incep prin a spune la ce ma refer. Ma refer la tot ce se zice despre noi si ce zicem noi despre alti, noi ca si romani. Tocmai citeam si eu un articol in care scria ca  sunt din nou probleme prin Italia, Spania, tari in care sunt multi romani plecati. Ziceau ca romani iar au facut ceva si ca iar sunt facuti in toate felurile si ca nu mai sunt suportati de catre cei de acolo, localnici adica. TIN CU TARIE SA SPUN CA NU E CHIAR ASA. Spun asta pentru ca si eu am fost plecat in una din aceste 2 tari de 2 ori chiar, si am stat in jur de 2 luni si nu au existat nici un fel de probleme.

           Aproape in fiecare seara ieseam cu localnici de acolo, vorbeam cu ei, cat mai in engleza, car mai in italiana, important e ca ma intelegeam cu ei. Ieseam la un footbal, la un tenis de camp, orice aveam posibilitatea. 

           Bineinteles la inceput imi era si mie frica sa zic de unde sunt cand ma intrebau de unde sunt, ziceam cu jumatate de gura, pentru ca ma asteptam la reactii adverse, dar nu era deloc asa. Cand ziceam , pai sunt din Romania, reactia lor era ceva de genu: "A, nice country, I know a lot about it from seniora Maria", Valentina, si multe alte nume de romani/romance care sunt acolo si isi fac foarte bine treaba si sunt apreciati. Chiar ziceau ca ar fi curiosi sa ne viziteze candva. 

           Am stat de vorba cu cateva persoane cam de aceeasi varsta cu mine la un moment dat, si i-am intrebat ce cred despre noi romanii si despre faptul ca suntem destul de numerosi in tara lor, iar raspunsul lor a fost ca sunt constienti ca si noi suntem diferiti fiecare in parte, si ca sunt si uni care vin in tara lor doar pentru a cersii si pentru a face tot felu de prostii, dar aceeia sunt destul de putini si nu pot fi comparati cu cei care isi fac treaba. 

          Intradevar nu sunt doar tigani cei care fac toate prostiile (sau rommi, cum prefera ei sa li se zica), sunt si ramani, dar pot fi cu usurinta diferentiati de cei care sunt acolo pentru a face o treaba buna, si parerea mea este ca tot vina noastra este, pentru ca aici au crescut, aici au invatat sa fie asa, si tot vina statului roman este.

         Dar ca sa revin, tot acei tineri spuneau ca faptele urate sunt mult vai vizibile si mai mediatizate decat o fapta buna facuta de catre un roman, si mi-a garantat ca faptele bune facute de romani zi de zi sunt mult mai numeroase, doar ca nu sunt la fel de vizibile.

          Problema mai mare este ca si noi facem la fel despre ei si despre alti, generalizam, si la fel ca si ei, mediatizam doar prostiile care se intampla, si de asta se si formeaza aceasta ura reciproca, dar si asta din partea oamenilor fara minte, fara scrupule, fara nici un scop in viata asta.

          Personal as merge oricand cu bucurie in strainatate, si spun cu mandrie ca sunt roman, dar totodata voi incerca sa si dau dovada de omenie, pentru ca la urma urmei asta se vede cel mai bine, si asta ramane in urma, nu doar pt mine, ci pentru un popor intreg, si asa destul de subred.

Mădălin

Traim mai rau decat pe vremea lui Ceusescu

   Tocmai am citit un articol despre ceea ce suntem noi acum, si am gasit articolul acesta, o sa il pun exact asa cum l-am gasit, mi se pare de luat in seama, si de pus pe ganduri pe fiecare dintre noi: 

             "Într-o dimineaţă, o tânără prezentatoare de la o televiziune de ştiri vorbea despre situaţia dramatică din România, spunând: “că trăim mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu”. Priveam ecranul televizorului şi nu-mi venea să cred. Fata nu avea mai mult de 23 de ani. În decembrie 1989 abia mergea în picioare, dar azi ne anunţa cu emfază că trăim mai prost decât pe vremea lui  Ceauşescu.

                   Văd că se practică puternic în ultima vreme apelul la trecut. Majoritatea oamenilor spun că era mai bine atunci. Nu-i acuz. Aşa e construită mintea umană. Dacă n-am uita suferinţa, am înnebuni. Dar ar fi bine din când în când să ne amintim cum era cu adevărat. Nu vreau să vorbesc de foame, de frig sau de întuneric, dar poate aţi uitat că oameni simpli făceau închisoare pentru că tăiau un viţel. Astăzi, dacă primăria nu dezăpeşte în cinci minute după ce primul fulg a atins asfaltul se declanşează prăpădul, vezi numai disperare la televizor. Pe vremea lui Ceauşeşcu, pentru cei ce nu ştiu, oamenii primăriei nu dezăpezeau străzile, nu existau nici substanţe şi nici utilaje, străzile se curăţau cu lopată, iar de mâner ţineau “oamenii muncii” şi elevii scoşi cu forţa pe străzi. Când aceştia nu făceau faţă, intervenea şi armata cu militarii în termen. Nu aveai cui să te plângi că nu mergeau tramvaiele sau autobuzele.

                    Îmi pare rău pentru duduia de la televizor, a citit şi ea un text scris de un editor ameţit care are normă zilnică de distrus speranţa oamenilor, dar nimic din ce s-a întâmplat după 1989 nu se compară cu suferinţa  morală şi fizică din anii comunismului. În acei ani, oamenii îşi vindeau sufletul pentru un un kilogram de carne. Oricât ar arăta Realitatea cozile de nefericiţi care stau să primească “ajutoare de la UE” nu se compară cu nimic din ce-am văzut  în anii ’80. Acum sunt printre noi oameni nevoiaşi, iar cei din jurul lor se străduiesc să-i ajute. Asta e, acum trăim într-o societate în care sărăcia personală nu e ascunsă şi nu depinde numai de guvern, depinde şi de noroc, de sănătatea noastră, de puterea de muncă. Destinul e în mânile fiecăruia dintre noi. Trăim într-o societate în care nu suntem egali. Nu-i doresc niciunui român să trăiască nici măcar o zi într-o lume în care toţi sunt egali.

               Acum, după 21 de ani de la prăbuşirea comunismului, România e o altă ţară. Nu ştiu dacă mai bună, nu ştiu dacă mai bogată, dar e de o mie de ori mai liberă. Şi, în fond, miile de oameni ieşiţi pe străzi în acele zile strigau “Libertate”. E adevărat că libertatea nu e o treabă tocmai uşoară. Se câştigă greu şi se pierde repede. Iar paradoxul României de azi e că sunt din ce în ce mai puţini cei care o preţuiesc şi luptă s-o păstreze. Doar cei lipsiţi de libertate îi descoperă brusc valoarea."

                                                            Mădălin